Eu. Și lumea.

Cine sunt eu? Sau ce sunt eu? Nu sunt decât un om ca oricare altul. Doar un om si nimic mai mult. Dar totul începe așa. Un nimeni, un nimic. Dar cine vreau sa fiu eu? Vreau sa fiu Omul. Nu un om oarecare. Vreau sa fiu sensul vieții pentru mine. Vreau sa fiu viața. Apa și pământul; aerul și focul; lumina și întunericul.
Totul începe prin nimic. Nimicul însuși începe prin nimic. Iar apoi devine totul. Vreau totul, mai puțin trupul. Vreau ca tot ce e spiritual să-mi aparțină. Vreau posesiune imaterială. Și mă întreb: ce vreau defapt?
Nu mi-e frică de rău pentru că răul nu există. E doar absența binelui. Nu mi-e frică de întuneric pentru că întunericul nu există. E doar absența luminii. Și ce există? Și ce este?
Și caut un răspuns; dar care este întrebarea?